Suntem Romani si punctum!

Vlahuta afirma "Intr-o tara asa de frumoasa, cu un trecut asa de glorios, in mijlocul unui popor atat de destept, cum sa nu fie o adevarata religie, iubirea de patrie si cum sa nu-ti ridici fruntea, ca falnicii stramosi de odinioara, mandru ca pot spune: " Sunt roman !". Intr-adevar, noi, cei din Republica Moldova si din Romania suntem mandri de faptul ca ne-am nascut romani, suntem un popor plin de dragoste si armonie. Din cele mai vechi timpuri stramosii nostri au luptat ca sa fim un popor intreg, dar din pacate pana in prezent tindem spre realizarea dorintei "Noi am fost si suntem, unul din putinele neamuri europene care am exprimat contempletia in suferinte." afirma Mircea Eliade. Desi, in opinia mea, avem spatii diferite, dar in inimi si suflete suntem romani, frati legati prin sange.

       Deja de trei ani am avut posibilitatea de a vizita plaiurile de peste Prut, plaiurile Romaniei. Si cand am vazut aceste locuri minunate, ochii scanteiau de bucurie si mandrie. Plecarea in Bistrita, a fost si este o experienta de viata de neuitat. Aceasta calatorie este memorabila prin faptul ca am aflat noi  date, evinimente din istoria romanilor transilvaneni, exemplu de convetuire, traditii, obiceiuri, ale celorlalte etnii, care locuiesc din cele mai vechi timpuri in acest arial. Caracteristica Transilvaniei, care lasa pe toti coplesiti de frumusetea acestui plai, este Turnul Bisericii Evanghelice, care in prezent este un muzeu de mandrie pentru ardeleni, deoarece fiind considerat ca cel mai inalt turn, care cuprinde spatiul geografic de la Viena pana la Bistita si in directia estica pana la Moscova. Acest turn ne reprezinta nivelul de dezvotare economica si culturala a etniilor, care convetuiau impreuna cu romanii.

       Trecad Prutul, vedeam plaiul mioritic al Romaniei, atat de strain, cat si cunoscut, nu mai vazusem asa splendoare pana acum, a fost prima mea calatorie pana la virsta de cincisprezece ani. Vedeam pamanturile Romaniei in miscare, muntii masivi si inalti, care te ameteau prin vraja lor cromatica a verii. Totul atat de verde si proaspat te ducea intr-o lume aparte de cea care am trait-o pana acum. Aceste sentimente placute, calde si evocative au durat timp de zece zile.

        Prima zi in Bistrita a fost de tip organizatoric, dar in acelasi timp si interesanta, toti erau ademeniti de organizarea si desfasurarea noului proiect educational. Urmatoarele zile au fost si mai captivante, aflandu-ne mereu in miscare, vizitand locuri ce tin de istoria culturala a Bistritei, ca de exemplu "Casa cu Lei" , fiind un loc de instruire pentru copiii strazii. Mii de lucruri patetice facute cu dragoste de mana copiilor, le putea-i admira, contempla ore intregi, care mereu isi pastra aspectul original si impresionabil in felul lor. Era o placere sa vizitez muzee, parcuri si biserici, necatind la faptul ca oboseala ne framanta, ochii si sufletul tindea de-a picta ceva nou in inima, care probabil nu pentru toti, dar pentru mine ramane a fi un mister caracteristic evolutiei politico-sociale si culturale a etniilor conlocuitoare cu poporul roman.

      In aceasta perioada, petrecuta alaturi de romanii ardeleni, am sesizat bunatatea sufleteasca acordata celor zece elevi din Liceul Teoretic "Principesa Natalia Dadiani", pentru a ne prezenta cit mai multe fapte din istoria romanilor, etniilor, care locuiau in aceasta zona cu un relief deosebit de atractiv. Dupa cum afirma Monseniorul Vladimir Ghica: "Pe cei care nu-i poti face sa cunoasca adevarul, invata-i cel putin sa nu-l dispretuiasca’’.     

In perioada desfasurarii  programului de activitate am avut posibilitatea de a ne imbogati cunostintele despre istoria Bistritei, pe care nu o posedam, un oras atat de mic, dar cu o bogata istorie in evolutie. In deosebi, m-a fascinat Biserica Evanghelica. Din cele vazute imi pot imagina modul de viata si nivelul cultural de dezvoltate a locuitorilor orasului Bistrita. Ceva luminos se intampla in inima mea, atunci cand vedeam lucruri vechi, dar in acelasi timp noi. Am avut ocazia sa fim prezenti de zilele Bistritei la diferite manifestatii si spectacole. Bistrita a implinit 452 de ani, din care eu am facut parte zece zile, dar la finele acestora, imi parea atat de cunoscuta de parca as fi bastinasa  din Bistrita, dupa cum afirma Lucian Blaga "Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare." Intr-adevar, Bistrita a ramas pentru mine un adevarat mister, in fiecare zi devenind mai mare, altfel nelamurit. De fiecare data, revenind la aceste amintiri, ochii imi zugravesc peisajele, acele mici strazi, inguste, mirosul muntilor si pamanturilor romanesti.

       Din tot sufletul vreau sa multumesc Administratiei Liceului de Arte Plastice "Corneliu Baba", Membrilor cercului LIONS  din Bistrita, Asociatiei parintesti al Liceului de Arte "Corneliu Baba", primariei municipiului Bistrita, Muzelui Tinutului Natal, Camerii de Comert si Industrie a judetului Bistrita-Nasaud, care mi-au oferit posibilitatea sa cunosc evolutia economico-culturala a Bistritei.

      Cu multa placere as reveni in Bistrita, pentru a admira, ceea ce in Basarabia, din pacate, nu a fost pastrat. Viata popoarelor este o vesnica si incordata lupta, o lupta pentru drepturi si pentru dreptate, o lupta pentru afirmare si inaltare. Ce am sesizat in Transilvania, este sa iti iubesti totul din jurul tau, caci adevaratele valori le cream insusi noi.

       Cu respect si inalta pretuire, eleva clasei a 11-a, Liceul Teoretic "Principesa Natalia Dadiani",              Chisinau, Republica Moldova-Costin Cristina .